Termenul Incoterms provine de la International Commercial Terms si reprezinta o codificare a termenilor de comert international, stabilita de Camera Internationala de Comert de la Paris.
De conditiile Incoterms este important sa se tina cont in momentul recunoasterii achizitiilor si vanzarilor de bunuri.
Conform Ordinului 3055/2009, in contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Pentru a stabili momentul recunoasterii veniturilor, conditiile Incoterms ofera informatii suplimentare, pentru a clarifica punctele a), b) .
Conditiile Incoterms mentionate pe documentele de livrare/achzitie, precum si setul de documente aferente transportului constituie repere importante in ce priveste recunoasterea veniturilor.
De exemplu, vanzarile cu clauza EXW – Ex Works – Franco fabrică, presupun obligații minime pentru vânzător care trebuie să pună marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul său fără a răspunde de încarcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le comportă preluarea mărfii și transportarea acestora la destinație).
Clauzele Incoterms ajuta la stabilirea momentului recunoasterii veniturilor insa trebuie avute in vedere si alte elemente. De exemplu, cazul unui producator care exporta marfa, insa natura vanzarii este de stocuri puse la dispozitia clientului (consignment inventory). Marfurile sunt trimise in depozite in alte tari, la dispozitia clientului, urmand ca acesta , pe masura nevoilor sa retraga marfa din depozit. Vanzarea finala are loc doar pe masura ce bunurile se consuma de catre importator.
In astfel de situatii chiar daca termentul folosit a fost FOB portul de export, si livrarea a avut loc, termenii contractului schimba cu totul abordarea momentului recunoasterii veniturilor.
